David Cronenberg, Jean-Pierre şi Luc Dardenne, Ken Loach, Bruno Dumont şi Naomi Kawase, şase dintre cineaştii favoriţi ai Cannes-ului, selecţionaţi constant în festival, sunt câteva dintre numele grele din programul Les Films de Cannes à Bucarest (24-30 octombrie).

De la Maps to the Stars, filmul care i-a adus trofeul de interpretare actriţei Julianne Moore, la Deux jours, une nuit, în care Marion Cotillard face un rol remarcabil, spectatorii vor vedea, în premieră în România, câteva dintre cele mai apreciate producţii de pe Croisette, la Cinema Patria, Cinema Studio şi Elvira Popescu.

O satiră acidă a Hollywood-ului, Maps to the Stars, al cincilea film cu care David Cronenberg a concurat pentru Palme d’Or, are o distribuţie de invidiat: Julianne Moore, Mia Wasikowska, John Cusack, Robert Pattinson, Olivia Williams, Sarah Gadon. Cu rolul unei vedete pe final de carieră, torturată de amintirea mamei ei abuzive, Moore a câştigat trofeul de interpretare feminină la Cannes, anul acesta. Potrivit Vanity Fair, „Moore este un amestec delirant de suferinţă şi anxietate”, într-un basm întunecat despre incest, droguri, depresie şi vanitate. John Cusack şi Olivia Williams au un fiu, star la 13 ani, trecut deja pe la dezintoxicare, Mia Wasikowska este fiica lor piromană, plină de secrete, iar Robert Pattinson, un şofer de limuzină care aspiră să intre în această lume.

O impresionantă performanţă pe marele ecran reuşeşte şi Marion Cotillard, în cel de-al optulea film pe care regizorii belgieni Jean-Pierre şi Luc Dardenne îl aduc la Cannes: Deux jours, une nuit, proiectat în premieră la Bucureşti. Deţinători a două Palme d’Or, pentru Rosetta (1995) şi L’Enfant (2005), fraţii Dardenne s-au aflat şi anul acesta printre favoriţii la trofeu. „Fraţii Dardenne s-au depăşit pe ei înşişi cu acest film care-ţi răvăşeşte sufletul (…) În centrul lui stă subtila şi magnifica interpretare a lui Marion Cotillard”, sună elogiul celor de la The Guardian.

Actriţa joacă rolul unei mame care revine la muncă, la fabrica de panouri solare, după o cădere nervoasă. Între timp, şefii au constatat că se pot descurca şi fără ea şi le propun celorlalţi angajaţi câte un bonus de 1000 de euro contra unui vot pentru concedierea ei. Disperată, ea are la dispoziţie un weekend să-şi convingă colegii să o salveze.

Regizorul britanic Ken Loach, care deţine recordul lansărilor la Cannes, cu nu mai puţin de 12 filme în competiţie, dintre care unul premiat cu Palme d’Or – The Wind that Shakes the Barley (2006) – revine cu Jimmy’s Hall. Cineastul în vârstă de 78 de ani a anunţat că acesta ar fi ultimul său film. Inspirată de o poveste adevărată, pelicula îl urmăreşte pe Jimmy Gralton (Barry Ward), un activist irlandez care se întoarce din America în satul natal şi deschide un centru cultural pentru tineri. Aducând de peste Ocean jazz-ul şi discuţiile pe teme politice, liberale, el stârneşte reacţia agresivă a Bisericii şi a statului conservator. Jimmy’s Hall va rula în premieră la Les Films de Cannes à Bucarest.

Cu cinci selecţii la Cannes, dintre care patru în competiţie, regizoarea japoneză Naomi Kawase şi-a câştigat renumele în festivalul de pe Coasta de Azur, unde a câştigat Camera d’Or (Suzaku, 1997) şi Marele Premiu(Mogari no Mori, 2007). Cinefilii vor avea şansa să vadă, tot în premieră, Still the Water, drama a doi copii de pe o insulă, un băiat şi o fată, care descoperă împreună ce înseamnă moartea şi dragostea. Filmul conţine câteva scene-şoc care au  pus la încercare rezistenţa spectatorilor de la Cannes. În stilul ei poetic şi personal, comparat cu cel al lui Terrence Malick, Naomi Kawase regizează un adevărat „spectacol al simţurilor”, potrivit indiewire.com, „care, dacă există dreptate pe lumea asta, va fi amintit ca unul dintre cele mai mari filme din competiţie”.

De neratat este şi premiera unei mini-serii cu totul aparte: P’tit Quinquin. Regizată de imprevizibilul Bruno Dumont şi proiectată în Quinzaine des Réalisateurs, seria de patru episoade a câte 50 de minute este un fascinant policier burlesc cu actori amatori, o parodie la serialele poliţiste. E un „cocktail insolit de Twin Peaks şi Jacques Tati”, după Télérama.fr, cu o intrigă sordidă şi aproape implauzibilă: o femeie decapitată este descoperită în burta unei vaci moarte aruncate la tomberon. Câţiva puşti şi nişte poliţişti locali se pornesc să descopere cine este autorul carnagiului. Bruno Dumont are, la rândul său, cinci participări la Cannes, două dintre ele recompensate cu Marele Premiu: Flandres (2006) şi L’Humanité (1999). Pentru P’tit Quinquin, canalul franco-german ARTE i-a dat mână liberă cineastului.

În România, Independenţa Film va distribui filmele Maps to the Stars (31 octombrie), Deux jours, une nuit (14 noiembrie) şi Jimmy’s Hall (ianuarie 2015).